Alegorie divină printre măslini, pietre și bălării (IV)

(Alexandru Mitru, „Zeii”/ „Legendele Olimpului”)

           În postul de astăzi, numai de bine!

7. Afrodita, frumoasa depravată

            Pentru a răscumpăra fapta mamei lui Hefaistos care a vrut să îl înece din cauza sluțeniei sale (mai multe amănunte puteți citi aici), tatăl său i-o dă în căsătorie pe Afrodita, zeiță absolută a  frumuseții, voluptății, fecundității și a iubirii. Sunt sigură că aveți cunoștință de legenda care spune că Afrodita s-a născut din spuma mării, în care fusese aruncat organul masculin de reproducere al zeului Uranus (deși de la Homer știm că ea este fiica lui Zeus și a Dianei - despre Zeus, aici), și însăși numele său sugerează aceasta dintâi – „cea ieșită din mare”. Prin urmare, ea este considerată a fi și zeitate marină, protectoare a mărilor și a porturilor. Luând în calcul aceste două valențe, cred că alegoria cea mai potrivită pentru zeița Afrodita este cea cu plaja Golden Beach, de departe cea mai minuată plajă a insulei Thassos.

            

            Dezavantajul major al acestei plaje era acela că exista un singur mijloc de transport maritim până acolo, care circula destul de rar și care făcea prima cursă destul de târziu, iar ultima destul de devreme, cu ceva timp înainte ca soarele să apună și nu prea îți permiteai să o pierzi fiindcă nu există niciun alt mijloc de a te întoarce în Limenas. Chiar și așa, nu se poate să mergi în Thassos (asta dacă chiar insistați să mergeți...) fără a face măcar o plimbare până în Golden Beach. Drumul pe marea calmă și perfect netedă a Egeei este aboslut divin (iar când își bagă Poseidon coada e și mai și!), presărat cu stânci falnice ici colo, care nu tulbură cu nimic liniștea mării, ba îi dă nițică savoare asemeni unei măsline verzi în paharul îmbietor de Martini.

             Ceea ce face ca plaja Golden Beach să surclaseze detașat celelalte plaje ale insulei este în primul rând vegetația (palmieri și alți pomi tropicali, garduri de iederă tunse și îngrijite), și  nisipul, care era atât de fin, de parcă ar fi fost făcut din pulbere de stele dată prin sită, în comparație cu plajele stâncoase și neprietenoase piciorului care erau în apropierea hotelului nostru. Apoi bucuria liniștii. Nu vreau să spun că plaja nu ar fi fost plină de oameni, ba da, sigur că da, însă erau mult mai puțini români șleampeți pe partea aceea, dat fiind faptul că aceasta necesita un efort – de informare în primul rând, interes în al doilea rând și, desigur, financiar (transportul costa, închiriera umbrelelor și a șezlongurilor de asemenea, masa etc.), ceea ce este deja mult prea mult de așteptat din partea viezurilor care nu au venit decât să își burdușească burțile la greci. Toate acestea au făcut ca soarele să strălucească mai cu foc pe plaja Golden Beach iar marea să fie încă și mai minunată!

            Se spune despre Afrodita că nu s-a mulțumit cu hâdul său soț șchiop și că a avut nenumărați amanți, atât din rândul zeilor cât și din cel al muritorilor. Involuntar am văzut paralela cu plaja Golden Beach, o depravată și ea, care nu doar că iubește zilnic mii de oameni, dar îi schimbă ca pe șosete (hai să zicem ca pe niște șosete sezoniere) și le mai și cere o grămadă de bani pentru asta! Ce înseamnă să fii frumoasă și să știi asta...

 9. Demetra, zeița peregrină

             (Adi, fi pe fază!)

           Plăcută a fost și călătoria pe care am întreprins-o într-o zi în jurul insulei Thassos, într-un Opel Corsa închiriat cu ziua, însă, din păcate, nici pe departe atât de fabuloasă pe cât mi-a fost descrisă. Nici vorbă de vegetația luxuriantă și exotică la care ne așteptam și nici alte evenimente sau locuri ieșite din comun, chiar deloc. Este adevărat, însă, că fiecare colț de pământ cu vedere la mare oferea priveliști spectaculoase și că, de la acea înălțime îmbârligată (un fel de Tranfăgărășean autohton) nuanțele mării erau chiar și mai intense, iar stâncile și vegetația lor, pe care le zăream bine, însă nu în amănunt aveau darul de a mă transpune, pe moment măcar, în excursia pe care mi-am imaginat-o inițial. Alegoria cu Demetra își are punctul de plecare în aceea că ea este zeița agriculturii, a holdelor, a recoltei, a roadelor pământului în general, ori întreg drumul în jurul insulei a fost pavat cu vaste culturi de măslini, de vii, și nenumărați alți pomi fructiferi și, ni s-a spus, recolta acolo este mereu foarte bogată. Impresionante cu adevărat erau suprafețele pe care se întindeau acestea. De asemenea, nu pot să nu meționez abundența de vegetație care străjuia drumul pe ambele părți, ceea ce denotă, de asemenea, existența unui sol foarte fertil și propice dezvoltării plantelor de orice fel.

mașinuța pe care am închiriat-o cu vreo 30 de euro pe zi

una dintre cele mai minunate priveliști de deasupra Thassos-ului

             Deși nu ceea ce m-am așteptat, călătoria a fost totuși plăcută. Am vizitat mai multe orășele și sătucuri de pe drum (din păcate nu pot insista cu mai multe informații fiindcă nu mi le mai amintesc), ne-am oprit pe mai multe plaje (care, deși erau mai frumoase și mai nisipoase decât cele din Limenas, totuși erau mult mai nepopulate) unde ne-am răcorit vârându-ne picioarele în apa cristalină a Egeei sau unde ne-am înzdrăvenit cu câte o cafea la una din terasele de pe plajă (foarte pustii și ele) și am mâncat cea mai bună budincă din lume, asta după una dintre cele mai delicioase prânzuri (mi-am popus să nu uit numele restaurantului, însă bineînțeles că am uitat și numele orașului...). Așa cum am mai spus, nimic ieșit din comun, însă, per total, a fost o experiență plăcută (acesta, cred, a fost și momentul în care am realizat că „plăcut” și „nu ieșit din comun” nu este ceea ce mă caracterizează și că am nevoie de mult, mult mai mult pentru a fi mulțumită. Și e bine că am aflat asta!).

o dimineață superbă, pe o plajă pustie

9. Hestia, un fel de acasă

            Asemuită lui Artemis datorită dorinței ei de a rămâne fecioară pentru totdeauna (alegoria întruchipată de zeița Artemis, aici), Hestia a fost considerată centrul religios al locuinței divine, vatra, obârșia, locul în care te vei întoarce mereu, atras de puritatea și siguranța pe care ți-o dă vâlvătaia focului din cămin. Acesta a fost pentru noi hotelul de două stele din inima Limenasului (capitala insulei), la care am fost cazați.

exteriorul hotelului

             Îmi amintesc cât de încântați eram de micul-dejun (pe o farfurie ni se aduceau 2-3 felii de salam, cașcaval și șuncă, și ne puteam lua de la un bufet unt, gem și cafea/ ceai/ suc) și cât de variat ni se părea. De asemenea, am fost entuziamați peste măsură de faptul că aveam o mică terasă/ balcon în cameră și că putem ieși dimineața să ne uităm afară sau să bem ceva (nu că am fi avut ce...) la mica măsuța de plastic ce trona nestingherită pe cimentul terasei. Mă amuză și în același timp mă pune pe gânduri când, retrospectiv, văd și înțeleg cu cât de puțin mă mulțumeam la un moment dat și nu doar că supraviețuiam, dar chiar prețuiam mai mult decât acum atât lucrurile simple, cât și pe cele generoase. Îmi mai amintesc că hotelul de vis-a-vis, pe care îl puteam vedea de la mica terasă a camerei avea piscină. Ni se părea atât de woow! Nu mai zic că aveam un soi de bilet de trecere, cu care puteam sta la piscina hotelului respectiv, dacă arătam că suntem clienții celui de vis-a-vis și dacă comandam o băutură de la barul piscinei. Bineînțeles că nu am făcut asta niciodată, ci doar am tot plănuit că mâine, mâine... Ne gândeam că poate suntem prea fițoși, și ne simțeam prost față de clienții celuilalt hotel care, credeam noi, au mai mult drept să stea la piscină (de parcă le sorbeam apa din piscină sau le acaparam razele soarelui...).

aici vă prezint balconul/ terasa :)

aici cantina/ sala unde luam acel modic mic dejun

camera (de fapt oglinda...)

ușile și televizorul...

și ce am păpat noi în ziua aceea ploioasă de care vă povesteam pe balcon

      Bineînțeles că acum mi s-a făcut foame... Poftă bună celor care nu au luat încă micul dejun și o zi frumoasă!

(VA URMA)