Mențiunile fluturașului

(Henri Charrière, „Papillon”)

            Cred că se cuvin câteva mențiuni acestui post, care m-a bucurat să văd că v-a plăcut. Postul despre care vorbesc îl puteți găsi aici.

1. Pentru început, cred că se cădea să menționez că „papillon” în limba franceză înseamnă fluture, deoarece unii dintre voi mi-ați spus că nu prea vedeți legătura cu fluturele din titlu și apoi de pe parcursul postului. Greșeala mea, până la urmă nici eu nu știam asta când am început să citesc romanul și am aflat-o dintr-o notă de subsol a traducătorului (franceza mea e de toată jena, știu să conjug verbul être și cam atât). Papillon este deci porecla pe care a primit-o naratorul (pentru că mă încăpățânez să nu cred că ar fi autorul) în închisoare, datorită unui tatuaj cu un fluture pe care îl avea pe piept.

2. Pentru cei cărora le-am stârnit interesul cu postul trecut și vor să afle mai multe despre cercetările care s-au făcut pe seama veridicității celor scrise de autor, am găsit două site-uri destul de interesante și instigatoare prin pertineța lor, pe care le puteți găsi aici și aici. La o simplă căutare veți găsi infinit mai multe, dar din cele câteva pe care mi-am aruncat privirea, acestea două erau chiar bine gândite și mai ales bine cercetate.

3. Prietena mea Florina, după ce a citit cartea a fost curioasă să refacă traseul parcurs de Papillon în evadările sale și a făcut aceasta cu ajutorul lui Google Maps (aveți mai jos un print screen după însemnarea hărții).

CLICK PE IMAGINE PENTRU A O VEDEA MAI BINE

             Ca să vă faceți o idee mai clară, o să încerc să detaliez puțin pașii punctați de Florina pe hartă. Aventura lui Papillon începe de la Conciergerie (închisoare din Paris) unde este acuzat de crimă și trimis apoi la închisoarea centrală din Caen și mai apoi la ocnă, trecând prin Saint-Martin-de-Ré, pentru a ajunge la Saint-Laurent-du-Maroni. După o primă evadare ajunge pe Insula Porumbeilor, de unde continuă să înainteze spre Trinidad, apoi Curaçao, pentru a sfârși în închisoarea din Rio Hacha, de unde evadează din nou și se alătură tribului de indieni din Peninsula Guajira, Columbia. La plecare este prins și dus la închisoarea din Santa Marta și apoi transferat la Baranquilla de unde de asemenea evadează, e prins și băgat din nou la ocnă în Guiana franceză. Drept pedeapsă, primește doi ani de recluziune în Insula Saint-Joseph, parte a Insulelelor Salvării din Guiana franceză (compuse din 3 insule). Mai târziu este trimis pe Insula Royale, de unde vrea să evadeze dar este prins chiar înainte să încerce și trimis la recluziune. În urma unei întâmplări, i se permite din nou să se întoarcă pe Insula Royale. Mai târziu ajunge din nou pe Saint-Joseph și, în final și pe cea de-a treia insulă, Insula Diavolului. Evadează și de aici și ajunge într-o junglă unde pregătește marea evadare până la Georgetown, reușește, dar hotărăște să plece mai apoi (deși găsise libertatea mult căutată), ajunge în Venezuela și este închis la ocna El Dorado din Ciudad Bolivar, dar, într-un final, este eliberat și devine cetățean al Venezuelei. Nu sunt sigură 100% de acuratețea și mai ales de ordinea acestor evadări, deși am făcut traseul cu romanul în mână, deci dacă observați că m-am înșelat undeva, vă rog să îmi spuneți. În orice caz, locurile pe care le-a străbătut Papillon în căutarea mult doritei libertăți sunt de un interes mult mai scăzut decât sunt evadările în sine, adevărate opere migăloase ale unui artist, nici pe departe a unui biet pușcăriaș, așa cum vă spuneam de altfel și în postul anterior.

4. Ultima mențiune pe care vreau să o fac este de departe cea mai importantă. Vă spuneam mai deunăzi de ce este așa de importantă această carte pentru mine. Nu știu cum să formulez (și nici dacă să mă bucur sau să îmi pară rău), dar... m-am înșelat. Am căutat cartea tatei, în ideea de a-i face o poză pentru post și când am găsit-o... am văzut că e cu totul alta, nicidecum „Papillon” al lui Charrière!!! Știu sigur că aceea este cartea, pentru că îmi amintesc perfect coperta ei. Deci nu îmi pot explica cum s-a produs eroarea, în ce moment am început să cred că se numește așa și nu altfel! (nu o să dau numele cărții, o să o fac mai târziu, după ce o voi citi, pentru a nu fi influențată iarăși de păreri... deși cred că deja este prea târziu fiindcă, dacă îmi amintesc bine, este cartea preferată a uneia dintre prietenele mele...). Poate ceea ce vă mărturisesc aici este cu totul irelevant pentru voi, însă eu mă simțeam ca și când v-aș fi mințit cu bună știință. Într-un fel mă bucur că m-am înșelat, simțeam eu că nu avea cum să fie aceasta cartea preferată a tatei, dar pe de altă parte îmi pare rău să văd că de ani de zile am crezut cu tărie că știu, când de fapt habar nu aveam...

Vă mulțumesc pentru lectură și vă rog, din nou, să mai contribuiți cu informații utile cititorilor mei dacă ați citit cartea, sau cu păreri pre-lectură dacă nu ați făcut-o, sper eu, încă.

O săptămână minunată!