My photo
Trai(nui)esc frumos. Munțomănesc. Visez. Zâmbesc cu ochii. Râd cu sufletul.

Wednesday, October 12, 2011

Toamna asta mi-e frig


(pentru că fără tine e toamnă. urâtă şi cenuşie. şi tristă şi rea. aşa e fără tine…)
Stefan Octavian Iosif, Toamna”
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la fereşti,
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i poveşti…

El povesteşte despre moarte foi
Pe care le goneşte ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.

El stinge crini, şi roze, şi zambile,
El frânge ramuri,
Şi plânge, şi se tânguieşte zile
întregi şi nopţi întregi, necontenit.

Acuma stins şi parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi îşi schimbă fără veste tonul.

Şi uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Şi şuieră, şi fluieră, şi vuie,
Şi vâjâie, şi hohotă, şi geme

Într-un amestec înfiorător
De bocet, şi de vaiet, şi blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Ce veac senin fusese până ieri!

Ai fi crezut că firea amăgită
De visul cald al somnoroasei veri,
Aşa bogată-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit…

Văzând fugita
Vicleana vară care-o amăgise,
Acum, când întelege adevărul,
Se zbate ca o mamă părăsită
Şi-n deznădejdea ei îşi smulge părul!…
(pentru că frunzele sunt ude. şi e noroi. şi brumă. şi Muff îşi murdăreşte lăbuţele mereu. aşa e fără tine…)


(şi plouă. şi e frig. şi e dor. şi e toamnă. înăuntru şi afară...)
Mihai Eminescu, „Afară-i toamnă”
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândesti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată ;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată.
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri;
Deodat’ aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
(şi geamurile se murdăresc întruna. şi pe dinăuntru şi pe din afară…)


(soba rece, pipa rece, mâna rece, gura rece. dar nu e de la toamnă…)
Ion Minulescu, Cu Toamna în odaie”
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”
Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibila…
A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încalzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…
(perna rece, braţul rece, ceaiul rece, zâmbetul rece. dar nu e de la toamnă…)


(caut umbră.)
Nichita Stănescu, Emoţie de toamnă”
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
(dragoste de umbră. mare. cât un urs de mare! cu umbră. în umbra. din umbră…)


(e în carte. şi zâmbetul. şi mângâierea. şi sărutul pe pleoape. şi eu. dar ce păcat că tu nu citeşti…)
George Călinescu, Frunza”
Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ţi-am pus în carte una,

Bătând în roşiatic,
Ca un ţesut domnesc,
Cu fire de jăratec
Ce încă mai sclipesc.

E moale ca atlazul,
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.

Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot.

Auzi foşnirea lină,
Suspinul lor uşor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.

Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe.

O, Til, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.
(şi gândurile. şi amintirile. şi râsetele. şi şoaptele. şi dorul. dar ce păcat că tu nu citeşti…)


(e toamnă iar. şi nu îmi pare rău. fiindcă a fost vară. atât de vară...)
George Bacovia, Nervi de toamnă”
E toamnă, e foşnet, e somn…
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol…
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
(e toamnă, deci. şi nu îmi pare rău. şi nu pentru că mi-e mai puţin dor ca ieri. ci pentru că azi sunt mai înţeleaptă.)

14 comments:

  1. Preferata mea este "Nervi de toamna" de George Bacovia.
    Intodeauna mi-au placut poeziile scrise de Bacovia. M-a fascinat tristea si aspectele sumbre din poeziile sale.
    Te pup

    ReplyDelete
  2. Ah, niste poezii minunate...

    ReplyDelete
  3. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  4. Awesome choices! M-ai suprins cu poeziile - te stiam mai mult cu proza!

    ReplyDelete
  5. @ Andreea & Anna - glad you liked them!
    @ Flo - stii tu, melancolia naste poeti de unde te astepti mai putin...

    ReplyDelete
  6. melancolia naste poeti din cine nu te asteptzi...speram sa vad un bacovia in postul asta si iata l la sfarsit:) ff fain

    ReplyDelete
  7. la postul asta mergeau niste poze de toamna;)

    ReplyDelete
  8. @ Laura - asta era scopul initial, ca sa insoteasca o serie de poze am inceput sa adun poeziile astea, apoi mi-am dat seama ca pozele nu mai subscriu sentimentelor, iar sentimentele au transformat si selectia poeziilor si uite asa un lucu il schimba pe celalalt, deci no photos pentru postul asta. Primul post fara nicio poza de fapt...

    ReplyDelete
  9. u know better:) oricum frumos

    ReplyDelete
  10. Nu trebuie sa simti frigul. Gandeste optimist, schimbi garderoba, new fashion, poezii noi......by the way emotie de toamna e by far the best.Te asteptam in Sibiu la un ceai cald. Simysha

    ReplyDelete
  11. Anul asta a fost toamna joi....si apoi a venit iarna...

    ReplyDelete
  12. @ Simysha - ma straduiesc sa-mi directionez gandurile asa cum ai sugerat :P Vin, vin, curand, deja mi-e dor.. :(
    @ Deea - mi-a mai spus mie cineva ca saptamana trecuta, in 3 zile, a fost cuprins aproape tot anul calendaristic: Vineri - vara, Sambata - toamna si Duminica - iarna. Deci cam da, de la vara am sarit direct in iarna... Dar simt eu ca se apropie toamna, maine, poimaine...

    ReplyDelete
  13. emotie de toamna cu iz de bacovia.... a venit si la mine toamna...din pacate...mi-e frig si teama si....e toamna rece si ploioasa...a fost si la mine vara, defapt un vis de vara frumos...

    sper sa ne vedem cat mai curand la Sibiu la un ceai cald si o poveste sa imblanzeasca toamna din suflete >:D< miss u
    Andreea (Zuza)

    ReplyDelete
  14. La mine a plecat, dar se mai intoarce in unele zile sa imi dea de furca :) Miss you too, sper sa ne vedem curand! >:D<

    ReplyDelete