Umbra lui Mircea la KFC

(Mihai Eminescu, “Scrisoarea a III-a”)

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
- Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras masina, lângă gura de metrou...
- N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur...
- Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour.

Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un "Sony Vaio", pe care-l ţine sub braţ.
Agitat, la el in Jeep, şi-mbrăcat tot in civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine...
- Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine.

Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii.
- Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,... dar la "Heroes" in reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
N-ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "ConQUIZtador"?
- Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz..."
- Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??
- Mircea!!! Vin c-o-ntreagă oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război.
- Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând ale tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-acilea cel puţin c-o mână ruptă.

Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe "interzis"..."
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.

Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici gasiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
- Baiazid, hai să ne batem...!!, Unde eşti, de ce nu vii?
- Mi-am scos in oras oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă...
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
- ... N-am ştiut că la "fast-food"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales in Romania, fiindcă rişti să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă...

Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă că "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au vazut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică"...

[O parodie care pe mine m-a amuzat copios a faimoasei poezii eminesciene. Autor necunoscut.

 Sa aveti o duminica plina de voie buna!]